Stimate Domnule Preşedinte Felix Koppelmann,
Stimate Domnule Rabin Abraham Ehrenfeld,
Dragi colegi şi Dragi studenţi,
Onorată Asistenţă,
Îmi este agreabil să felicit Senatul Universităţii din Oradea care a aprobat înfiinţarea “Centrului de cercetare a istoriei evreilor Eva Heyman”, propus de un grup de tineri istorici de la Departamentul de Istorie, printre care profesorul Antonio Faur directorul noului Centru; De fapt nu este vorba doar de agrearea unei simple propuneri, ci de recunoaşterea unor eforturi constante care de câţiva ani s-au manifestat printr-o serie de cercetări în arhive, prin publicaţii şi prin organizarea a două conferinţe internaţionale dedicate istoriei evreilor :”Situaţia evreilor din Europa Centrală la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (1944-1945)” (19-20 noiembrie 2010) şi “Contribuţia evreilor la dezvoltarea urbană în Europa centrală (economie, cultura şi artă)” (4-5 noiembrie 2011). Dacă aceste eforturi sunt încununate de succes prin inaugurarea Centrului, este indubitabil că acesta răspunde unei necesităţi ştiintifice şi morale. Într-adevăr cercetarea istoriei evreilor, veritabil tabu în perioada României comuniste, a fost mult timp ocultată, iar atunci cand ea a fost abordată chiar parţial, a fost adesea denaturată şi deformată.
Studierea ştiiţifică a istoriei evreilor, veritabil desideratum a putut în sfârşit să se dezvolte liber după răsturnările din anul 1989, acompaniată de crearea unor structuri administrative adecvate consacrate studiilor iudaice. Prima realizare, “Institutul de ebraistică şi istorie evreiască Dr. Moshe Carmilly” la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, datează din anul 1990, datorită initiaţivei profesorului Andrei Marga. Au urmat altele două: “Centrul Goldstein Goren pentru studii ebraice” la Universitatea Bucureşti în 1998, şi recent, în 2010, “Centrul de Istorie a Evreilor şi Ebraistică Dr. Alexandru Şafran” la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (revista Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae fiind lansată deja în 1996).
Am putut participa în decursul anilor, la diferitele manifestări ale acestor instituţii. Iată că acum mi se oferă ocazia şi şansa de a colabora cu noul “Centru de cercetare a istoriei evreilor Eva Heyman” al Universităţii din Oradea căreia sunt mândru a-i aparţine.
Investiţia mea personală în activităţile noului Centru, ca şi cea a colegilor fondatori, se datorează fără îndoială şi faptului că el reprezintă o “reparaţie” morală, un omagiu adus memoriei unei comunităţi nimicită în imensa ei majoritate în tragedia Şoahului, la Auschwitz. Trebuie să fim recunoscători fondatorilor pentru alegerea simbolică a denumirii noului Centru: Eva Heyman o adolescentă martiră care ne-a lăsat o mărturie zguduitoare a măsurilor antisemite, a ghetoizării evreilor orădeni înaintea “evacuării” spre lagărul de exterminare nazist din Polonia. Nu trebuie să uităm că această comunitate care numara peste 25.000 de suflete, o treime din populaţia Oradei, a constituit una din cele mai importante metropole evreieşti ale Vechiului Continent înaintea celui de-al Doilea Război mondial. Ea a adus o contribuţie decisivă la dezvoltarea acestui frumos oraş şi, în acelaşi timp, ea a reprezentat un puternic focar de cultură pe harta iudaismului european. Astăzi comunitatea evreiască din Oradea deşi constituită din mai puţin de 800 de membrii (fiind totuşi a doua comunitate din România din punct de vedere demografic) s-a făcut cunoscută prin vitalitate şi generozitate. Ea şi-a exprimat solidaritatea prin sprijinul acordat celor două conferinţe internaţionale care au avut loc în 2010 şi 2011. Sunt convins că noul Centru Eva Heyman va putea continua să beneficieze de ajutorul ei efectiv, graţie implicării dinamicului său preşedinte Felix Koppelmann, cât şi a preşedintelui Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Dr. Aurel Vainer.
Onorată Asistenţă,
Apropo de renaşterea studiilor iudaice în Franţa, reputatul istoric evreu american Salo Wittmayer Baron, menţionându-l pe Marele Rabin al Franţei Maurice Liber scria: “Îmi amintesc, cu ocazia unui voiaj la Paris în mai 1946, că mă plimbam cu el îtr-un parc care altadată fusese superb şi care se afla atunci într-o stare lamentabilă. Amândoi deploram sentimentul de deznădejde care domina printre evrei, în acele vremuri când s-a descoperit dimensiunea Holocaustului. Multor evrei le era teamă de sfârşitul iudaismului european. Respingând această ipoteză, Liber a replicat printr-o întrebare reconfortantă: “Ce ar fi spus doi evrei care s-ar fi plimbat prin Paris în 1350, după ravagiile ciumei negre, apropo de iudaismul european? Cel mai mare progres nu a fost oare acela care s-a produs în secolele urmatoare?”.
În 1946, marele rabin Maurice Liber avea dreptate să parieze pe viitor în ciuda tragediei Şoahului. O jumătate de secol mai târziu, răspunsul este în mâna unei tinere generaţii de cercetători care fac din studiul istoriei evreilor un obiectiv ştiintific privilegiat.
Astăzi putem constata acelaşi lucru aici la Oradea unde comunitatea everiască a renăscut şi unde noul Centru de istorie evreiască de la Universitate aduce un răspuns unei considerabile prezenţe culturale seculare, iar noua generaţie de istorici vor dezvolta cercetările lor ţinând seama de acest imperativ care a stat la baza operei istoricului Jules Isaac: Super omnia veritas. Acest istoric, autorul celebrei lucrări Jésus et Israel, a scris următoarea frază răscolitoare: “a se declara creştin şi antisemit înseamnă a lega insulta cu veneraţia”. Iată de ce el a stigmatizat cu vigoare “sistemul de înjosire” a evreilor de către Biserica şi statul medieval, a denunţat “invăţământul dispreţului” şi a propus înlocuirea lui cu un “învăţământ al stimei”.
Rolul noului Centru este nu numai de a face cunoscută istoria evreilor într-o perspectivă a stimei şi a respectului, dar şi de a valoriza patrimoniul evreilor orădeni şi bihoreni care face parte din patrimoniul României.
Am placerea să vă anunţ că voi completa biblioteca Centrului Eva Heyman, cu noi trimiteri de volume în limba fraceză, iar cercetările consacrate diferitelor aspecte a istoriei şi civilizaţiei evreilor, vor putea fi încurajate de mine personal şi de Centrul de cercetare interdisciplinară în Ştiintele Umanistice de la Universitatea Paul Valéry din Montpellier.
Prof. Univ. Dr. Carol IANCU,
Université Paul-Valéry Montpellier 3
Directeur d’études au Centre de Recherches Interdisciplinaires en
Sciences Humaines et Sociales de l’Université Paul-Valéry Montpellier 3
Directeur de l’Ecole des hautes Etudes du Judaïsme de France
Docteur honoris causa de l’Université d’Oradea
PUBLICAŢII DONATE DE CĂTRE PROFESORUL CAROL IANCU (DE LA UNIVERSITATEA DIN MONTPELLIER) CENTRULUI DE CERCETARE A ISTORIEI EVREILOR „EVA HEYMAN” – DIN CADRUL UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA
1. Carol IANCU, Alexandru Şafran şi Şoahul neterminat în România. Culegere de documente (1940-1944), Ed. Hasefer, Bucureşti, 2010, 576 p.
2. Idem, Lupta internaţională pentru emanciparea evreilor din România. Documente şi memorii, vol. I (1913-1919), Ed. Hasefer, Bucureşti, 2004, 316 p.
3. Idem, Evreii din România (1866-1919). De la excludere la emancipare, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2009
4. Idem, Alexandru Şafran – o viaţă de luptă, o rază de lumină, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2008, 394 p.
5. Idem, Lupta internaţională pentru emanciparea evreilor din România. Documente şi memorii, vol. II (1919-1939), Ed. Hasefer, Bucureşti, 2004, 394 p.
6. Carol IANCU (coordonator), Permanences et ruptures dans l̕ histoire des juifs de Roumanie (XIX-XX siecles), Collection Sem, Université Paul-Valéry – Montpellier III, 348 p.
7. Idem, Alexandru Şafran - une vie de combat, un faisceau de lumière, Collection Sem, Université Paul-Valéry – Montpellier III, 318 p.
8. Idem, L̕ emancipation des juifs de Roumanie (1913-1919), Centre de Recherches et d̕ Etude juives et Hébraiques, Université Paul Valéry, Montpellier, 1992, 350 p.
9. Idem, Le combat international pour l̕̕ Emancipation des juifs de Roumanie. Document. Témoignages, vol. I (1913-1919), Centre Goldstein-Goren pour l̕ Histoire des Juifs de Roumanie, Institut de Recherche de la Diaspora, Université de Tel Aviv, 1994, 316 p.
10. Idem, Bleicher et Cremieux. Le combat pour l̕̕ Emancipation des Juifs de Roumanie devans le Congrès de Berlin. Corespondance inédite (1878-1880), Centre de Recherches et d̕ Etude juives et Hébraiques, Université Paul Valéry, Montpellier, 1987, 264 p.
11. Idem, Les mythes foundateurs de l̕ antisémitisme. De l̕ Antiquité à nos jours, Editions Privat, Toulouse4, 2003, 189 p.
12. Tristan JANCO, Memoriile Şoahului, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2006, 82 p.
13. Carol IANCU, Miturile fondatoare ale antisemitismului. De la Antichitate până în zilele noastre, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2005, 303 p.
14. Idem (coordonator), Permanences et mutations dans la societe israelienne, Centre de Recherches et d̕ Etude juives et Hébraiques, Université Paul Valéry, Montpellier, 1996, 190 p.
15. Idem (coordonator), Les juifs à Montpellier et dans le Languedoc du Moyen Age a nos jour, Centre de Recherches et d̕ Etude juives et Hébraiques, Université Paul Valéry, Montpellier, 1988, 445 p.
16. Carol IANCU, Evreii din România de la excludere la emancipare (1866-1919), Bucureşti, 1996, 444 p.
17. Idem, Les juifs de Roumanie et la solidarité internationale (1919-1939), Collection Sem-Etudes juive et hebraiques, no 12, Université Paul-Valéry – Montpellier III, 2006, 350 p.
18. Idem, Le Shoach en Roumanie, Université Paul-Valéry – Montpellier III, 2000, 205 p.
19. Tracer le chemin. Mélanges offerts aux professeurs René-Samuel SIRAT et Claude Sultan, publies sous la direction de Carol IANCU, Université Paul-Valéry – Montpellier, 2002, 222 p.
20. Armand Lunel et les Juifs du Midi, sous la direction de Carol Iancu, Centre de Recherches. L̕ études juives et Hébraiques. Centre Régional d̕ histoire des mentalités, Montpellier, 1980, 350 p.
21. Carol IANCU, Alexandru Şafran et le Shoah inachevée en Roumanie. Recueil de documents (1940-1944), Editura Hasefer, Bucureşti, 2010, 607 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu